Share This
Discuri, plăci, viniluri…
Deci: Unitra GS-431 cu servo photoelectronic regulation system :)
Pe românește: atunci cînd platanul se rotește și liniuțele de pe marginea lui nu stau aparent nemișcate, există un acord fin pe bază de potențiometru care modifică viteza de rotație. Cu alte cuvinte, e un fel de „acționați butonul balans pînă obțineți rezultatul dorit“, frază celebră cîndva pe Radio România Tineret, atunci cînd începeau emisiunile stereo și erai invitat să-ți reglezi recepția.Exemplarul de mai sus a fost achiziționat la ofertă, dintr-un atelier de reparații audio-video. S-ar mai găsi și acum dacă ar mai exista atelierele cu pricina dar, în stare bună, ar avea probabil preț de anticariat. Adică mare. Nu mai țin minte dacă l-am cumpărat înainte sau după decembrie ’89, ceea ce mă face să mă gîndesc că ar fi fost o idee bună să scriu pe el data, așa cum se vede mai jos pe unele dintre copertele discurilor. Așa e la bătrînețe, vine o vreme cînd începi să regreți că nu ți-ai presărat drumul cu firimituri…
Enough talking, iată și „plăcile“:
Cam ăsta ar fi repertoriul românesc. Să purcedem deci și la cîteva piese din repertoriul internațional:
Și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă – The Icon :)
Dintre toate acestea (și dintre alte cîteva) selectez din cînd în cînd mostre pe care vi le prezint la rubrica Muzică pentru cei mici – un pretext destul de transparent ca să mă bucur eu însumi, ca să nu uit… ca să nu mă tîmpesc. Pentru că, dincolo de faptul că sînt de multă vreme niște suporturi media expirate (și tocmai de aceea), vinilurile au un avantaj zdrobitor, din punctul meu de vedere, și sînt întotdeauna 100% environmental safe: există un gen muzical care lipsește cu desăvîrșire de pe ele… guess which one.
După atîta imagine parcă ar pica bine și ceva sunet. „Aceasta, dragul meu confrate, ne dă alean și sănătate!“, cum bine zicea Arghezi.
De pe prima poză deci, Domino în concert la Club A, 1981 – Prefață. Enjoy:
>Okay, discul Club A mă face să salivez…
Revenind la pickup-urile noastre, Unitra acela nu e tocmai de ici-colo, dar s-ar descurca mai bine dacă ai face un drum pe la magazinul Muzica şi eventual i-ai ecrana transformatorul, care dă brum.
Nu intră chiar atât de tare la capitolul anitchităţi, cu puţin noroc poţi să găseşti unul în stare decentă la 200-250 de lei.
Al meu, din păcate, va trebui să stea pe bară până o să îi găsesc un braţ corespunzător ca dimensiuni şi pe care să poată fi montată o doză electromagnetică, pentru că cea de acum e piezo şi îmi cam “ară” discurile :(
Cât despre sunet, eheee, aş putea scrie un post întreg cu ce am şi ce mi-ar place, dar mă rezum la: amplif de 2x35W cu distorsiuni armonice 0,08% şi boxe home-improved de 2x10W (până o să pun mâna pe nişte lamele de parchet şi să calculez nişte incinte în jurul unor drivere, să-mi iasă de un 2x50W@8ohm :D )…
>Tu n-ai observat că eu nu mă adîncesc în detalii tehnice pentru că habar n-am ce-i aia distorsiune armonică de 0,08%? :D
Pot doar să îmi închipui că e foarte de bine :)
Baftă la recondiționarea pick-up-ului. Merită! :)
>hmm, 0,08% ala s-ar traduce prin: eu bag o hartie de 1 leu intr-un automat si pe partea cealalta imi iese o hartie perfect identica de un leu, foarte foarte foarte (0,08%) putin sifonata, dar cu “putere de cumparare” de cate ori vrea butonul de volum mai mare ;)
>Ok, cam așa îi explic și eu maică-mii cum e cu legătura dintre săgeata albă de pe ecran și mișcările mouse-ului pe covoraș :))
Pe la începutul verii mi-am luat niște boxe Wharfedale (Crystal II CR-10, dacă vrei să le google-uiești) și am fost nevoit să-mi aduc aminte de fizica din gimnaziu. Pînă la urmă am priceput de ce e mai bine ca impedanța boxelor să fie de 6 ohmi la un amplif de 4 :)
>Well, la amplif-ul meu e musai sa fie de 8 boxele, altfel o sa se simta al naibii de sexy si o sa se incinga pana isi ia la revedere (in mod normal ar trebui sa aiba protectie, dar nu vreau sa o testez in felul asta :)) )
Simpatice Crystal II CR-10 astea, enjoy the listening experience :)