Share This
Despre bucuria de iarnă
De dimineață, pe fereastra de la birou, în timp ce-mi administram una dintre cafelele zilei, am zărit cum – vizavi – niște oameni se jucau cu zăpada proaspătă. Erau corporatiști vecini cu noi și, aparent, asemenea nouă. Aruncau unii în alții cu bulgări adunați de pe mașini sau de pe fosta iarbă, se fugăreau și se hîrjoneau, bucuroși de minunea care se prăvălea din cer în porții mici și foarte dese, apoi își făceau poze unii altora, despicîndu-și pe rînd fețele ciocolatii în rînjete albe.
În timp ce noi ne gîndeam, deja îngrijorați, la balamucul care urma să vină, traficul blocat, mocirla, ghețarii de pe marginea drumului care vor dăinui, din ce în ce mai jegoși, pînă în primăvară… ei nu, ei se jucau cu bulgări de zăpadă și făceau poze. Erau niște indieni. Din India.
În timp ce noi ne gîndeam, deja îngrijorați, la balamucul care urma să vină, traficul blocat, mocirla, ghețarii de pe marginea drumului care vor dăinui, din ce în ce mai jegoși, pînă în primăvară… ei nu, ei se jucau cu bulgări de zăpadă și făceau poze. Erau niște indieni. Din India.
>Invidiosule!
>Data viitoare sa nu-ti mai administrezi cafeaua pe fereastra – poate dauna grav!
Sau poate ca atmosfera era alta. Ca de pilda:
"De dimineață, în timp ce-mi administram una dintre cafelele zilei, pe fereastra de la birou am zărit cum – vizavi – niște oameni se jucau cu zăpada proaspătă."
Salutari indienilor-oameni-care-se-bucura. Alt indIAN.
>Ei bine, nu. Atmosfera ar fi fost aceeași. Virgulele, atunci cînd sînt puse corect, funcționează la fel.