They cu păr pe ei

Share This

Bucureşti sau… bucură-te că supravieţuieşti!

Am primit de la Cristi Roman o leapşă iniţiată de Ionuţ Oprea pe subiectul cel mai “drag” mie: administraţia locală, după cum îi place ei să-şi spună.
Să le luăm pe rînd:

– Aş dori ca pe traseul ilustrat mai sus (aflat între poarta parcului de afaceri IRIDE şi staţia de metrou Pipera – să tot fie vreo 5-600 de metri) să am la dispoziţie MĂCAR un coş de gunoi. Asta e pentru Onţanu, care a avut grijă să-şi pirograveze numele pe băncuţele de pe Ştefan cel Mare. Deci, nenea Onţanu, unii dintre noi mai caută coşurile de gunoi cînd au de aruncat cîte ceva…
– Aş fi recunoscător Poliţiei Rutiere dacă ar renunţa la sloganul “Siguranţă şi încredere”… Sînt convins că ei asta simt dar nu mă interesează. Aş prefera să simt şi eu acelaşi lucru, fără să-l citesc pe garduri.
– Mi-ar plăcea dacă n-aş mai vedea împopoţonat cu panouri gen “Aici noi am făcut, aici noi am dres” orice părculeţ/loc de joacă/trotuar amenajat mai decent. Asemenea locuri contrastează suficient de mult cu imaginea de ansamblu. Iar pe asta nu se înghesuie nimeni să şi-o asume.
Altu’ la rînd, Chiliman…
– De ruina pasajului Constanţa am pomenit (aici).
– Pe o stradă vecină cu a mea, doi apropitari (dintre care unul e manelist sută-n mie – o să vedeţi imediat dovada cînd o să pun şi pozele care deocamdată sînt la developat :P) şantieresc de zor fără să aibă acel panou de avizare a construcţiei. I-am scris primarului şi, culmea!, mi-a şi răspuns. Nu oricum ci printr-o scrisoare recomandată, prin Poşta Română, ca-n vremurile “bune”. Din păcate, nu mi-a răspuns la ce-l întrebasem :) A dat-o prin bălării, cu multe cifre şi numere de înregistrare. Povestea asta însă e mai lungă şi merită dezvoltată separat. Oricum, aducîndu-mi aminte că a rămas nereperată, am mai pus-o o dată (întrebarea) chiar azi.
P.S.
Lui Videanu, care vine şi mă prosteşte-n faţă cu spaţiile verzi fără număr şi în expansiune, o singură urare am a-i face: multă marmură. Deasupra.