Ce să fie, nu-i nimic…

Doar că eu, ca să mai scriu cîte un rînd care să nu fie întrutotul cretin sau libidinos, am nevoie de timp. Ceea ce, cam de cînd a început să cadă frunza, n-am prea avut. N-aș zice că ăsta e un lucru rău, au contraire chiar. Altfel aș fi dat în boala transformării acestui minunat spațiu virtual într-unul de confesiuni și introspecții de-a dreptul grețoase. Cui prodest?
La cîți cititori am aici, aș comite o mare eroare dacă n-aș încerca să mă alătur lor. Să mă surprind adică, recitindu-mă, pe mine însumi… :)