Deus ex machina

Dreptul de a crede în cai verzi pe pereți e o chestiune de alegere personală, pînă la un punct. Ți se cere doar ca vocea pe care o auzi în cap să poarte un nume general acceptat, să nu fie a inorogului roz sau a lui Viracocha. Pentru că între cămașa de forță și statutul de „reper moral“ diferența nu e dată decît de numărul celor care simpatizează cu tine.
…
Cînd sînt la volan devin extrem de precaut în vecinătatea șoferilor cu icoane și cruciulițe atîrnate de parbriz. Ideea că ești sub protecția unei entități pe care tu o crezi omniprezentă și atotștiutoare te face să devii un element foarte periculos pentru siguranța mea în trafic. E ca și cum eu aș conduce cu convingerea că rombul galben din intersecție nu doar îmi acordă formal prioritate, ci mi-o și garantează. Amin.