Greu de uitat (I) – Introducerea
Litoralul românesc e același, iar în condiții de normalitate ăsta ar fi putut suna ca un compliment. Nu e însă așa din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi că, în afară de faptul că nu s-au schimbat, nesimțiții sînt din ce în ce mai mulți. Se înmulțesc ca iepurii, devin mai mobili, își cară plozii în brațe, pe umeri, în cărucioare sau pur și simplu îi tîrăsc după ei oriunde se duc. Femelele și masculii speciei tind să nu mai aibă fizionomii distinctive, ca și cum s-ar pregăti pentru următorul pas – reproducerea asexuată. Ca și cum din burțile și cefele lor s-ar putea desprinde în orice moment noi exemplare, mai euglenice și mai onomatopeice decît părinții.
Cam așa s-ar putea traduce în cuvinte puține prima impresie pe care am trăit-o la sosirea pe litoral, înainte ca instinctul de adaptare să intre în acțiune.
Marile încercări (dacă nu te ucid) nu te fac mai puternic. Asta e o prosteală, așa, ca să ne jucăm de-a cuvintele. Ce nu te ucide te lasă în viață. Atît. Ca să te poți întoarce să povestești și altora grozăviile pe care le-ai văzut. Cît despre felul în care am fost cruțat și de data asta, singura certitudine e că am plecat la mare în vîrstă de 40 de ani și cînd m-am întors aveam deja 41…
To be continued…
>Mi se pare mie sau plimbarea asta litorală a fost la Eforie? Nu de alta dar tocmai mi-a venit ţiganca… err, scuzaţi, sora (care mai nou e neagră) de acolo şi când am vărsat pozele de pe cameră (am stat zilele astea cu sufletul la gură gândindu-mă la ce face camera mea printre nisipuri) am dat cu ochiul de o privelişte aproape identică.
Needless to say, părerile unei puştoaice de 16 ani diferă puternic faţă de ale unuia de 40-41, atât în diversitate cât şi în vehemenţă…
>Chiar la Eforie, da. Nord, ca sa fim mai exacţi. E staţiunea mea preferată. Din momentul în care reuşesc să ignor ce se întîmplă în jur, încep să mă simt bine acolo.
Sigur, acum 25 de ani aveam şi eu alte păreri. Ceva îmi spune însă că ele nu s-au schimbat doar din cauza vîrstei :)
>La Multi Ani!
Nu prea mi-a placut niciodata “la mare”, adica nu plaja plina de oameni, altfel e f fain.
>Se pare că “oamenilor” le place să se frece unul de celălalt pe plajă :)
Mulțumesc pentru urare :)
>Aniversare la mare? :) Felicitari! :)
Cat despre nesimtirea care populeaza litoralul pe timp de vara…
>Cînd reușesc să plec pe undeva în concediu, plec mai întotdeauna în perioada asta, e aproape un obicei :)