Homo Administrativus

Am găsit acest minunat afiş într-o staţie de metrou, lîngă un chioşc cu merdenele şi portofele cu gem. Ca un veritabil paparazzi, am evitat cu măiestrie gărzile care vegheau la buna desfăşurare a activităţilor de afluire şi defluire şi l-am tras în poză. Ce am înţeles eu: ăl mai mare şi mai mare dintre administratori se duce din şcoală în şcoală, propovăduind necesitatea primenirii sistemului cu oameni noi, nepîngăriţi de şpăgi. Bravo. Frumos. Să-i creştem de mici. Să-i evoluăm. Să le punem în faţă un calculator cu care ei să tabeleze, să tabeleze şi iar să tabeleze.
Alţii, mai circumspecţi, au citit în cromatica afişului oareşce subliminal liberal. Adică, vezi dumneata, mangafaua profită de funcţia publică pe care o are ca să transmită un mesaj electoral dinspre partidul care-l hrăneşte şi care l-a pus în vîrful INA. Ete na, şi ce? Altul e păcatul capital aici…
Sînt tare curios să aflu cum şi-a dat Inspectoratul Şcolar acordul de parteneriat pe un asemenea vizual, în lumina ultimelor orientări programatice (şi dogmatice) ale sistemului educaţional. Pentru că, nu-i aşa, mesajul e clar. Evoluţionism pe faţă. Cum se vor forma copiii noştri, ce valori vor mai avea ei ca repere? Ce varză facem din minţile lor, le spălăm creierele cum se cuvine sau doar le năclăim?
„Eu vin la tine în şcoală“. Du-te, nenea Dincă, dacă nu te lapidează încă de la intrare. Dar rămîi acolo o vreme. Să-ţi scoată gărgăunii din cap noua şcoală românească şi cînd ieşi (smerit şi cu frică de necunoscut) să nu-ţi mai vină să lipeşti maimuţe pe toate gardurile.