Share This
Omul și dinozaurul. O glumă. Amîndoi.
Avem deci un spot promoțional de tip parodie pentru o emisiune și mai și, în care niște oameni din epoca de piatră stau în jurul focului proaspăt descoperit și se ceartă pe niște idei. Brainstorming adică. În planul doi, un dinozaur. În planul doi și jumătate, Stonehenge. Mai tîrziu apare și un asteroid aducător de prăpăd. Doar pentru dinozaur, desigur. Pentru oameni e semn clar de prosperitate. Din moment ce Pămîntul are 6000 de ani (în primii circa 5600 și ceva fiind perfect plat, btw), cum scapi de cele cîteva miliarde în plus? Comasezi fosilele și pui dinozaurul în fundul curții.
Serialul de desene animate The Flintstones îți servește asta încă din fragedă pruncie (induce copiilor – așa, în joacă – ideea că oamenii și dinozaurii au împărțit la un moment dat aceeași perioadă preistorică) și e un clasic exemplu de abuz asupra minorilor. Ya-bă-da-bă-dooo…
Normal că e puțin probabil ca spotul cu pricina să fie vizionat de copii. Copii erau pe vremea cînd dinozaurii trăiau împreună cu oamenii, în The Flintstones. Acum sînt adulți și văd un spot în care oamenii trăiesc împreună cu dinozaurii. Pentru cei îndoctrinați pînă în albul ochilor nu e o glumă. E realitatea, Adevărul, Calea. Dacă vii și spui că e o glumă, atunci pentru ei devine o ofensă.
Pentru ceilalți, care au învățat între timp că alăturarea om-dinozaur nu e decît o grosolănie, nici atît. Mai rămîne să rîdă doar peștele-bibelou de pe televizor.
Spotul e deja on-air. Dar numai dacă ai ghinion.
Sau un simț al umorului foarte special.
