Optzecișidoi (30)
Miercuri 27
Întrerupsesem scrisul dar azi s-a întîmplat ceva nemaipomenit. Cînd am venit de la școală am primit telefon de la TITI! Am vorbit ca doi vechi prieteni. Apoi i-am dat telefon lui Andrei și am plănuit să ne-ntîlnim odată toți trei.
Am plecat cu mama să-mi caut trening și m-am întîlnit cu BIȚĂ ȘI OFELIAAAA!
Abia acum îmi dau seama ce înseamnă. Doamne, dacă vrei să nu înebunesc ține-mă aproape de Andrei, de Titi și Ofelia, de toți. Simt că vreau să mai fac odată clasa a VIII-a cu ei!
Duminică 31
Simt că nu mai pot să scriu. Nu am timp. Cînd vind de la școală m-apuc de lecții și apoi cad mort.
Azi am plecat de dimineață la Scala și am luat bilete la „Prea tineri pentru riduri”. Am venit acasă, am mîncat și am plecat la film. M-am întîlnit cu Andrei. Ne-am distrat bine. După film am venit acasă. Ne-am despărțit cu promisiunea să păstrăm legătura.
Luni 1
Azi m-am hotărît. Părăsesc liceul. A fost un eșec total. Mi-e imposibilă o acomodare. Nu pot. Dacă tot fac mecanică, barem s-o fac undeva unde să mă simt mai bine. Deci? Back to 28! Înapoi la Segărceanu, la Predoiu, la Idoraș (îmi vine să mă duc să-i cer iertare că-i spuneam Biloi!), la Mihai, la Coop, la Taendel, la Iorga. Înapoi la… Dar oare o să fie posibil? Mă rog la Dumnezeu să se poată dacă nu vrea să mor de o explozie pe creier.
Am mers la mamaie și am discutat și cu mamaie chestia asta.
Vreme rece cer senin. +12°C.
Marți 2
NU SE POATE! NU SE POATE!?
Mama a fost la școală și directoarea i-a spus că așa ceva e imposibil. Din clipa cînd am aflat am simțit cum se năruie totul sub mine. Acum nimic nu mai contează. Nici școala nici nimic. Contează numai viața mea. Cum voi rezista EU 2 ani în liceul ăsta. Numai contează decît faptul că psihicul meu este și va rămîne mereu dărîmat. Sînt un om distrus din punct de vedere moral. Aș vrea să-mi iasă o mulțime de peri albi și astfel să vadă toți cît de mult am suferit. Adică voi suferi. Sînt două posibilități și numai două (2):
1. Trăiesc dar devin nebun.
2. Mor din cauza creierului.
O PREFER PE A DOUA.
Duminică 7
Azi sînt la tata. Se pare că criza cu școala a trecut și moralul mi-a mai crescut puțin. Pe la 7:30 eram la școală pentru Crosul Tipografilor. Am alergat 2000 de metri și am ajuns al 39lea din 200 de tipi. După asta ni s-a oferit un ceai. Performanța nu e rea ținînd seama de numărul concurenților.
Pe Dana nu o mai bag în seamă aproape deloc. Am văzut-o cu un tip de la a 10-a. Nu o dată. E de acord să mai slăbesc legătura. Eu cred că ar fi mai bine să o rup de tot.
În clasă nu mă mai simt chiar așa de singur.
De la tata am plecat fericit (oare cînd am plecat supărat?)
COPII VINE IARNA! -1°C
0 Comments
Trackbacks/Pingbacks