Share This
Prevederii nr. 9
Dacă n-ar fi fost spiritul întreprinzător și extrem de vioi al unui intermediar, probabil că m-aș fi găsit și acum în situația de a avea un apartament predispus la vînzare dar pentru care nu am făcut încă succesiune. Omul a început să mă sune prin ianuarie, soră-sa stătea sub mine (vorbim de etaje aici, da?) și de la ea avea și numărul de telefon. Ei i-l lăsasem cu ocazia unei mici inundații pe verticală…
Domnu’ Dan (așa îmi spunea de fapt el mie, dar tot Dan era și numele lui) mă suna deci în fiecare săptămînă să mă întrebe dacă am reușit să fac succesiunea aia… Nu reușeam, în principal pentru că nu aveam banii respectivi, iar banii ăștia erau echivalenți fie cu rata mașinii, fie cu o lună de subzistență. Nu mă puteam deroga de la nici una dintre variante. Vînzarea apartamentului ar fi rezolvat toate creditele, ratele și comisioanele și tocmai din cauza lor nu eram în stare să finalizez actele. Cercuri vicioase concentrice. Și mai era și construcția mea total a-birocratică, incapabilă să ia taurul de coarne, compusă din două părți lene și o parte dezorganizare… În privința apartamentului, timp de un an de zile n-am făcut altceva decît să golesc cutia de scrisori, o dată pe săptămînă. Amici și prieteni mă sfătuiau să-l renovez ca să-i ridic prețul, la un moment dat am tatonat și varianta asta. Unul dintre portarii de la firmă avea ca „hobby“ și lucrări de gen, dar cînd mi-a cerut salariul meu pe trei luni i-am arătat ușa. Nu ca s-o schimbe, ci să iasă pe ea.
Soluția a venit pînă la urmă de la același spirit întreprinzător pe nume Dan. La începutul lui februarie mi-a găsit un cumpărător de la care am luat un avans pentru succesiune. Singura problemă a fost că așa-zisul avans nu avea cum să aibă valoare de precontract, era practic un împrumut, cumpărătorul se putea răzgîndi iar eu rămîneam cu bani de dat înapoi. Aici mi-au cam tremurat picioarele, dar am mers mai departe.
Cu legături bine întreținute la mai toate ghișeele administrației locale, domnu’ Dan s-a învîrtit ca un titirez și m-a angrenat și pe mine în siajul lui. Am încheiat succesiunea în două zile. Cadastrul și intabularea – într-o săptămînă. Vînzarea-cumpărarea – trei ore. În săptămîna care a urmat am rupt relațiile cu trei bănci, pe a patra păstrînd-o doar pentru depozitare. Apoi am plecat spre Barcelona, mai bogat cu trei obsesii în minus: credit, rată, comision. Pe a patra, Prevederii nr. 9, păstrînd-o doar pentru amintire.
